Horia Ghibutiu de la Sapte Seri, in vizita la Gallo Nero Dorobanti


Horia Ghibutiu de la Sapte Seri, in vizita la Gallo Nero Dorobanti

„Şi iată-mă la un local aproape de Charles de Gaulle și de orice, dându-mă cocoș cu inspirația mea de a alege un restaurant italian de prestigiu pentru o nouă recenzie – deși cei care citiți de mai multă vreme rubrica știți că nu fac recenzii propriu-zise, mai degrabă istorisesc ce mi-a picat la lingurică și unde s-a întâmplat asta.

Sunt la Gallo Nero, nu cel de pe Decebal, ci cel de pe Calea Dorobanților, deschis în urmă cu trei ani și trecut printr-un process de „rebranduire”. Sunt în salonul cu o capacitate de 50 de persoane (mai este o terasă, să o numesc, interioară, unde încap 30 de persoane, iar din aprilie se vor pune și mese afară, pentru cei care mai fumează între felurile de mâncare), ascult muzică italiană și aștept mâncarea, ce se va vădi a fi mult mai bună decât muzica.

Trag o ocheadă la vitrina cu dulciuri, dar îmi amintesc că e post și-mi înfrânez poftele – în fond, am slăbit în ultima vreme și nu mi-e rău deloc!

Vine castronul cu midii, le apreciez dimensiunea maxi, și-mi dau seama că felul acesta de mâncare ușoară, diafană și rafinată e extreme de potrivit în sezonul acesta – o precizare pentru acei dintre dumneavoastră care respectă Postul Mare. Mă înfrupt cu poftă din castronul în care dau pe dinafară midiile cu sos de roșii, usturoi și busuioc, atent să nu pătez baveta pe care mi-a legat-o delicat un chelner dovedind solicitudine, fața de masă și șervetul de pânză (ultimele două mă tem că au necesitat toaletarea după ce m-am ridicat de la masă).

 

midii-gallo nero

 

Sigur că a descrie midiile e o tentativă eșuată precum impulsul de a povesti muzica. Trebuie savurate în tihnă, eventual, alături de cartofii prăjiți, despre care pariez că n-au fost congelați în prealabil, pe care i-am mâncat eu, ignorând avansurile nerușinate pe care mi le făceau triunghiurile de focaccia calde – și susceptibile să se topească în gură – din coșuleț.

Ce-mi place la Cocoșul Negru din Dorobanți e că ești bine primit, nu aștepți mult, în plus, asta mi se pare că individualizează acest restaurant, chiar poți comanda ce-ți trece prin cap, cu condiția, firește, să existe aici ingredientele, fiindcă se gătește și în afara meniului.

Produsele sunt proaspete, elementele pescărești din meniu vin din Grecia, Italia și Portugalia, întreg locul are fasonul zonei, populate de corporatiști și oameni de afaceri pretențioși cu ofertele culinare.

Dacă mai ajung până la Paște, mă gândesc să testez și altă delicatesă de post – creveții, fie cei în sos de usturoi, fie cei prăjiți și serviți cu cremă de Aperol. Iar după, mi-am făcut deja planuri cu mușchiulețul de vită cu sos cremos de Marsala. Simt că ne va fi bine împreună.

Vinul tâlharului

vin midii-gallo nero

Am degustat, cu o plăcere nebună, un vin rosé din 2014, originar din Toscana, din struguri Cabernet Sauvignon, Merlot și Syrah. Vinul italian e botezat după numele lui Scalabrone, un tâlhar care dădea iama în vasele din portul Bolgheri, având aura unui Robin Hood local, deși îl suspectez că mai păstra și pentru el din ce lua de la bogați. Cum v-ar putea zice somelierul, rosé ul e soft, provenind dintr-un an bun, e parfumat, fresh și fructat, având note delicate de ierburi aromatice. Să-l tot bei la prânz, cu înghițituri mici, pentru a-ți înfrumuseța după-amiaza! ”

Horia Ghibutiu de la Sapte Seri a fost incantat de midiile noastre, degustate alaturi de un vin rosé Scalabrone din 2014, originar din Toscana.

Cititi recenzia lui aici: http://www.sapteseri.ro/articole/articol/midii-dar-maxi